Ca s’alungam plictiseala

Având în vedere că fericirea a devenit o iluzie în ultimul timp pentru mine, m’am gândit să îmi fac timp pentru distracţie… şi, slavă Domnului de asta nu pot să duc lipsă…

Ce trebuie? Băutură, muzică si oameni care să danseze pe ea… a da şi băutură. Cam asta e remediul pentru starea mea proastă de zilele trecute, heh, am un presentiment că va reveni… irelevant, momentan.

Problemă, nu aveam un obicei să o tin din petrecere în petrecere aşa că acum când am început tare mi’am dat seama că tre’ să o las mai moale…că heh, ştiţi voi, criza… totuşi cre’ca ar trebui să profit de buna dispoziţie cât timp o am.

P.S.
Să nu mai aud de oameni care spun că nu ascultă şi nu dansează niciodată pe manele… serios, m’am lămurit, că vă place, că nu vă place, tot merg, tot dansaţi… (hai, spuneţi’mi că sunt un cocalar manelist, interesanţilor)

P.P.S
Am scăpat în articol piesele care le ascultam când l’am scris