Blog Prost…

…Jurnalul filosofului prost

Confesiune

Asa cum zice si titlu acest post este o confesiune. In ce consta aceasta veti vedea.

In primu’ rand tre’ sa zic ca nu am avut parte de cea mai fericita zi de nastere din viata mea. Daca in urma cu cativa ani nu aveam starea materiala necesara sa imi sarbatoresc ziua cu prieteni sau chestii de’astea macar, din ce imi aduc eu aminte, aveam parte de prieteni, caldura si oameni care ma felicitau, ma distram cat de cat. Astazi, nu am reusit sa ma distrez prea frumos, am fost la mall, cu Cornel am mancat ceva, fiecare pe banii lui si am mai discutat unele si altele. Nimic special, singuru’ lucru aiurea a fost frigu pe care l’am suportat, de fapt, nu l’am suportat.

Ideea principala tocmai aici incepe. Nu stiu daca am apucat sa va spun vreodata cate ceva despre tatal meu, nu e un lucru cu care sa ma mandresc, inse e un lucru cu care nu vreau nici sa ma rusinez. Ideea e in felul urmator:

Parintii mei sunt divortati, de aproximativ un an. Motivul simplu: tata este alcoolic si mama nu a mai putut sa suporte asta. Nu stiu daca merita sa intru in prea multe amanunte. Dupa ce mama a casitagat divortul si partajul, tata s’a stabilit la cineva cu mine pe etaj ( a dracu de misto nu? ). Si fiind vecin, de fiecare data cand se imbata cauta subiec de de cearta, incearca tot timpu’ sa se bage in seama, in special cu mine pentru ca eu is baiat simtit si il bag in seama. Azi dimineata, ca orice tata normal ( desi nu e) a venit sa imi  ureze la multi ani, nimic anormal aici.

Acu’ schimb subiectu’ vorbesc despre mine. Am zis in repetate randuri azi pe twitter ca sunt dobitoc. De ce? simplu, ieri am stat in casa toata ziua si tocmai azi mi’am dat seama ca mi’am uitat vineri telefonu’ la o sala de jocuri. Da’ stiu sunt cascat, neatent, etc. Da’ pur si simplu’ l’am uitat.

Pe baza aceasta a fost show in seara asta la mine acasa. A sunat tata in repetate randuri, beat fiind, sa tot intrebe de telefonu’ meu. I’am explicat in repetate randuri ce s’a intamplat, a venit la usa unde a vorbit cu mama, dupa care m’a chemat pe mine, sa imi ceara iar explicatii despre telefon ( telefonu’ nu avea nici cea mai mica legatura cu el, nu mi’a dat nici un ban pentru el, intelegeti voi). Dupa ce i’am repetat ca am uitat telefonu’ undeva pe o masa, a stat si s’a uitat in gol, dupa care a sarit la bataie (DA A INTRAT PESTE MINE IN CASA ). Nici el probabil nu stia ce vrea sa faca, pe cine vroia sa bata nu stiu, a incercat sa dea in mine, a incercat sa dea in mama, nu a reusit, pot spune ca mi’am aparat familia si l’am imbrancit afara din casa si am inchis. Nu mi’am permis sa ii lovesc fata, din unele motive ce tin de moralitate si religie probabil, am pacate destule nu imi trebuie in plus. Acum continua sa se bata cu usa, sa izbeste, suna la usa, mama a chemat politia de 2 ori, evident politia nu are ce sa ii faca, intai trebuie sa imi sparga mie sau mamei capu’ si ei abia dupa aia pot sa il ridice.

Tot ce am scris aici am scris ca sa ma descarc, sa imi arat mie ca nu mi’e rusine de mediul din care provin, sa stiti ca nu am trait si nu traiesc in puf si totusi lupt ca sa ma descurc, sa imi croiesc un drum in viata. Nu tin sa ma plang sau sa ma plangeti voi pentru ce traiesc, tin doar sa fac public ceea ce vreau … 🙂

Mi’a venit in minte o melodie… auditie placuta

Anunțuri

9 răspunsuri la „Confesiune

  1. Alina Ianuarie 24, 2010 la 21:05

    poate e bine ca ai scris. poate mai sunt ai altii cu probleme de genu care te citesc si asa poti lega prietenii. nu stiu. nu stiu de unde ai atata tarie sincera sa fiu..

  2. un nou sens Ianuarie 24, 2010 la 21:21

    da.. interesanta melodia referitor la articol… 😀

  3. Alex Ianuarie 24, 2010 la 21:24

    @ Alina
    Par asa firav ? ;;) 😀

  4. Alina Ianuarie 24, 2010 la 21:30

    @ Alex
    Nu e vorba de fizic, nu e chiar usor prin ce treci intelegi? altii se sinucidea, inviau si iar se sinucideau daca ma intelegi ce vreau sa zic 😛

  5. Alex Ianuarie 24, 2010 la 21:36

    @ Alina
    Nici eu nu ma refeream in special la fizic :). Am inteles ce vrei sa zici 😀

  6. Vlad Ianuarie 24, 2010 la 21:44

    Morala : Shit happens

    Din moment ce n-ai nici o vina nu ai de ce sa te simti foarte trist.. asta e, se mai intampla si de astea.. totu e sa treci peste 😛

  7. Cornel Ianuarie 24, 2010 la 22:23

    Se intampla. N-ai ce face. Ti-am mai zis-o, chiar daca e grea: o sa vina momente si mai grele.
    Si stiu ca nu te ajut deloc, dar asta e adevarul. Crede-ma ca stiu cel mai bine.

  8. Pingback:Cea mai proastă perioadă a vieții « Blog de nebun

  9. Dragos Ianuarie 25, 2010 la 22:57

    Vorba lui cornel , se intampla , si nu trebuie sa te rusinezi de parintii tai…familia chiar nu ti-o poti alege , asta ti-a fost dat …asa a fost sa fie . O sa vina momente si mai grele , dar fii sigur ca vor fi momente si mai bune , nu tre sa disperi sau sa te lasi invins de orice obstacol.. Tre’ sa fii tare si sa treci peste . Multa bafta!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: