Blog Prost…

…Jurnalul filosofului prost

Arhive lunare: Februarie 2010

Tot de la şcoală

Nu am reuşit nimic cu calculatorul, din ce am înţeles este clar, tre’ să iau altu’, nu am bani de altul aşa că momentan tot de la şcoală scriu.

Am deja o săptămână de când nu am mai deschis pc’u acasă. E destul de ok fără pot să spun, am reuşit să mă culc şi eu ceva mai devreme. E adevărat că mă plictisesc, foarte tare, da’ încerc să înlocuiesc timpul pe care îl petreceam la calculator, cu altceva. Mă joc pe minunatul meu Playstation1, mă uit la ştiri şi altele de pe la TV. Încerc să citesc, nu prea reuşesc, nu am „plecare”.

Ca să rămân activ cred că o să încep să scriu posturi pe hârtie, şi să le dactilografiez la şcoală. Să văd dacă „reuşesc”.

De luni, din nou…

Din nou luni, numai că azi nu scriu de acasă. De ce? Păi mi se futu PCu, iar…

Am să încerc azi să văd dacă pot să îl rezolv. Reinstalez windows-u, dacă nu merge așa mă duc cu el la un service pentru că mă plictisesc grozav fară. Nu că aș fi dependent pentru că tot week-endu nu l-am deschis deloc, pardon, nu S-A deschis deloc. Ideea e că eu l-am stricat, nu știu exact cum, doar că eu sunt de vină, mi-e lene să explic mai mult. Dacă vă întrebați de unde scriu… Scriu de la școală, de la ora de TIC, în loc să lucrez în Excel.

Sper să devin activ din nou, începând de azi, calculatorul este indispensabil pentru mine…

Ce se mai aude cu „mişcarea”?

Nu vreau să blamez prin postu’ pe nimeni pentru că nu vreau să fiu acuzat că am ajuns un snob. Citește mai mult din acest articol

Cum e cu lovitu’ femeilor

Oficial mă declar o persoană foarte puţin violentă spre non-violenta (mai puţin cu frate’meu), însă sunt cu atât mai puţin violent când vine vorba de femei. Nu ştiu exact de ce,da’ am ceva în cap care mă opreşte să lovesc o femeie ( prin lovire nu mă refer la o palmă la fund sau glume, mă refer la lovituri în faţă, în cap, lovitură cu picioru’, etc), deşi uneori chiar merită lovite.

Personal, găsesc lovirea unei femei un act de imoralitate, la fel cum găsesc act de imoralitate lovirea unui om în general, doar că aici e şi mai şi. Nu ştiu exact de ce, nu pot să aduc un argument concret pentru a’mi susţine părerea, poate aşa am fost învăţat, poate că aşa timp. Un lucru e sigur, trebuie să fiu într’o stare avansată de nervozitate ca să lovesc o femeie, trebuie ca faptele care le’a făcut acea femeie să fie într’adevăr atât de „naspa” încât să mă facă să o lovesc.

Un video,  Via zoso, m’a făcut să scriu asta.

Nu ştiu ce să spun despre această scenă, din partea mea, foarte bine că a lovit’o. Zdrenţa aia nesimţită merita, în plus mai începe să şi plângă obosita. Domnu’ poliţai a lovit’o cu simţ de răspundere, sunt curios câţi aţi fi reacţionat ca domnul poliţist din acel filmuleţ?

Invit pe cei ce mai apar la mine pe blog şi nu numai, la o discuţie liberă pe această temă, în limita bunului simţ, fiecare are o părere sunt curios să o aflu.

Plictiseala de luni

Cred că imi voi face un obicei să scriu luni, nu ştiu exact, poate că mi se pare interesant să vorbesc despre prima zi din săptămână cât şi o impresie despre săptămâna ce a trecut. În mare part ziua de luni mi se pare o zi total plictisitoare, abia îmi ridic curu’ din pat dimineaţa, mă plictisesc şi mai mult orele de la şcoală, nu reuşesc să găsesc mai nimic interesant de făcut, plus că tre’ să mă pregătesc spiritual pentru săptămâna care vine. Citește mai mult din acest articol

Femeile şi fumatul

Fiind o persoană sociabilă, pot să mă laud că cunosc o varietate de persoane şi implicit de femei, fete, cum vreţi voi. Pot să spun că nu am fost niciodată fanul femeilor care fumează. De ce? Asta e o întrebare destul de bună.

Sursa foto

O femeie care fumează, după mine, dă dovadă la prima vedere de o notă mare de vulgaritate, mai ales dacă asta se îmbină şi cu un stil vestimentar asemenea. De multe ori se poate întâmplă ca tocmai ţigara tinută cu atata graţie între degete de o domnişoara bine îmbrăcată şi bine aranjată poate să strice în loc să înfrumuseţeze imaginea. 🙂 Unele femei au impresia că fumatul ar putea fi un atu, când de fapt este exact invers.

S’a întâmplat să discut pe tema asta cu alţi prieteni şi majoritatea au fost de acord cu mine în timp ce ceilalţi au fost indiferenţi. Ideea e că, bărbaţilor, fumatori sau nefumatori, nu prea le plac femeile care fumează. Ideea de vulgaritate nu pică tot timpul bine bărbatilor, femeile mai vulgare fiind, după părerea mea doar genul de prieteni şi nu femei pe care să le scoţi în oraş sau să îţi doreşti o relaţie serioasă. Evident sunt şi multe excepţii de ambele părţi. Sunt şi bărbaţi care adoră femeile mai vulgare şi femei care în ciuda faptului că fumează pot fi oricănd nişte doamne, posedând alte calităţi. Este vorba în mare parte şi de respectul de sine. Femeile care sunt conştiente că fumatul nu le avantajează imaginea dau dovadă de o oarecare lipsă de respect de sine fumănd. Acum să nu credeţi că toate femeile care fumează îmi sunt antipatice, doar că la o primă impresie pot avea un minus. În fond, vorba lu’ Cornel, este vorba de standarde şi de fiecare om în parte 😀 :).

Mie îmi răspunzi la întrebare…

Nu ştiu cum să vă spun, probabil aţi păţit şi voi, puneţi o întrebare cuiva, după care acel cineva începe să fabuleze ca după un timp de 10 minute să vă dea răspunsul de care aveaţi nevoie.  Eu o iau razna când dau de persoane care fac asta.

Situaţiile sunt cam astea:

  • Mă întâlnesc pe stradă cu un prieten:

El: „Hai noroc, Greg, ce faci?”

Eu:”Bine iXulescu, uite mă duceam pană(…). Tu ce faci?

El:”Păi am fost azi pe la scoală, am fost am băut un suc, mi’am luat nişte haine şi acu mă duc acasă.”

  • Vine mama serviciu:

Eu:”Saru’ mâna! Ce faci”

Mama:”Uite vezi că am cumpărat paine, în locu’ tău, vino şi mă ajută cu sacoşa aia, că eu sunt obosită şi vreau să mă schimb. Tu ce faci?”

Am dat doar un fel de exemple generale. Ideea e că eu, atunci pe loc, întreb „CE FACI” NU „CE AI FĂCUT AZI?”/”CE’AI MAI FACUT?” etc. E chiar atât de greu să răspunzi mai direct la întrebare? De preferat să răspunzi cu „bine, uite tocmai….”, „rău”, „vin din pulă”, „mor de foame”, etc. Exemplele pot continua la infinit, profesori pe care întrebi ceva ori de pe tabla ori din lecţie, după care ei îti povestesc despre toată materia pe care o predau „de la începuturi până în zilele noastre”, ca să îmi dau seama cu mult înainte să termine care este răspunsul la întrebarea mea. Oameni pe care îi întrebi dacă au făcut ceva şi ei incep să îţi bage scuze şi porcării când tu de fapt eşti interesant de un simplu „DA”/”NU”. Dacă eventual mă interesează şi motivul, intreb „DE CE?”…dacă nu, te scutesc să te oboseşti să îmi mai explici. Este adevărat că poate sunt momente în care şi eu bat câmpii, da’ de cele mai multe ori încerc să am un motiv întemeiat. Mie îmi place să fiu ceva mai pragmatic în multe situaţii, „înfloresc” dacă este neapărată nevoie sau dacă îmi sunt cerute explicaţii.

Asadar, scuzaţi limbajul de final, da’ răspundeţi în pula mea la întrebare!

P.S. Acest post nu este scris cu aluzie la nici una din cunoştinţele mele, din lumea reală sau virtuală aşa că nu e nevoie să săriţi cu gura. :). Mulţumesc pentru întelegere!