Blog Prost…

…Jurnalul filosofului prost

Schimb Valutar, film românesc

Am fost în seara asta la un film, cu ocazia unei serii de evenimente de TNL (tineretul naţional liberal, o să râdeţi da’ fac parte dintr’un partid politic), la o sală de cinema care avea succes pe vremea lu’ Nea Nicu, în ziua de azi nu prea mulţi oameni trecându’i pragul. Imaginea e clasică pentru un loc vechi, vânzatoarea de la intrare cam trecută, pereţii scorojiţi, sunetul un pic cam prost, în fine, să trec la subiect.

Schimb Valutar s’a numit filmu’, un film vechi dealtfel(2008), în rolul principal Cosmin Seleşi, alias Emi, un lucrător în fabrică care rămâne fără loc de muncă în urma inchiderii fabricii, plănuieşte să emigreze în Australia alături de soţia lui, care şi ea a rămas fără loc de muncă, si fiul său. Astfel îşi vinde  toate bunurile (casa, maşina) şi pleacă singur la Bucureşti, unde se sfatuieşte cu un avocat. Aici este înşelat de un falsificator de valută, şi rămâne fără bani. Fiind dezorientat şi disperat, o întâlneşte pe Lili (Aliona Munteanu), o tânără basarabeancă, stundentă la drept în Bucureşti, vulcanică şi vorbăreaţă, tânără care îi face şederea mai uşoara, Emi rămânând însă cu gândul la tipu’ de care a fost înşelat.

Mai departe desfăşurarea actiunilor este destul de interesantă, Emi începând să se descurce  pe stăzile Bucureştiului, tinând legătura cu familia lui care, rămasă la socri, crede că el este în Germania, rezolvând cu actele pentru aşa zisa lor emigrare. Nu pot spune că m’am plictisit pe timpul filmului, interpretarea Alionei, alias Lili, dă dinamism filmului, reuşind să il aducă tot timpul pe Emi pe linia de plutire.

Acu’ să trec şi la chestiile care nu prea mi’au plăcut, sau care să zicem că m’au dezamăgit. Conform acţiunii, perioada în care se petrec evenimentele ar trebui să fie pe undeva după jumătatea anilor 90: taxiuri Dacia 1310, înşelăciune cu valută la intrările Caselelor de schimb,  200 de milioane un apartament în provincie; ei bine acesteasunt obstrucţionate de Loganurile şi maşinile relativ noi, care merg pe lângă tramvaiele şi autobuzele vechi. Finalul este puţin tras de păr, dorinţa românului de a face ceva diferit este puţin exagerată şi finalul dă puţin spre o telenovelă, oricum finalul este deschis, găsindu’i pe Emi şi Soţia lui în acelaşi avion, dar departe unul de celălalt.

În rest ce să spun, puţină nuditate (Aliona are nişte sâni destul de interesanţi BTW), limbaj cât de cât trivial, atmosferă românească.

Un film care este recomandat fanilor filmelor româneşti, un film destul de tipic românesc până la urmă. Un film care poate fi uşor suportat şi de hateri. Nu mă declar chiar un fan al filmelor româneşti, mai ales astea de la Revoluţie încoace, însă un film care l’am digerat uşor, m’a captivat într’o oarecare masură.

P.S. Distribuţia şi restul informaţiilor aici, sursa foto, aceeaşi.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: