Blog Prost…

…Jurnalul filosofului prost

Când moartea nu iartă…

Nu îi prea cunoşteam, nu zic că am fost prieten cu ei, da’ nici duşmani nu’mi erau, şi chiar dacă mi’ar fi fost duşmani, tot trist aş fi fost, este vorba despre doi tipi de la mine din şcoală şi încă unu care era fost elev la acelaşi liceu sau ceva de genu’, oricum detaliile astea sunt mai puţin importante. Unul din ei îşi luase carnetul de câteva săptămâni, avea 18 ani şi se indrepta spre casă de la nişte prieteni.Era în jur de 3 dimineaţa, 6 iunie, 2010, trenul personal Iaşi – Vaslui îşi facea ruta obişnuită. Soferul, fără experientă, nu s’a asigurat la trecerea cu calea ferată, nesemnalizată electric şi fără barieră(conform protv), a crezut că trenul nu’i va atinge.

Acum trei familii sunt îndurerate şi foarte mulţi prieteni, cum am spus, nu îi prea cunoşteam, cu unul din jucasem baschet de câteva ori, era un tip de treabă din ce ştiam… Prietenii au încercat să îi vadă pentru ultima dată, însă nu au fost lăsaţi de autorităţi…

Este foarte trist, nu prea des te întâlneşti cu situaţia în care să ştii că un om care pe care îl ştii, chiar şi din vedere s’a dus dintre noi. Este şi mai trist când te gândeşti că erau aproape de’o vărstă cu mine. S’ar putea spune multe, însă ar fi fără rost, moartea nu ţine cont de vârstă sau alte circumstanţe, rămân doar lacrimi şi durere.

(Sursa BZI)

Anunțuri

4 răspunsuri la „Când moartea nu iartă…

  1. Bombonyk Iunie 6, 2010 la 18:43

    Da…asa le-a fost soarta. Dar tot trist e….eu personal raman fara cuvinte cand vreau sa spun ceva…sunt prea multe…multe amintiri, Nu ii stiu pe toti cei decedati…stiu doar unu..si nu merita asa o moarte…Era un baiat de treaba, mereu te ajuta cand aveai nevoie, stia sa iti dea sfaturi, un prieten adevarat. Eram obisnuita sa ma intalnesc cu el dimineata cand mergeam la scoala, pe culoar…acum ma gandesc…maine dimineata cum va fi? va fi o dimineata trista, si vor mai urma multe. Dumnezeu sa-i ierte!

  2. Alex Iunie 6, 2010 la 18:48

    @Bombonyk
    nu meritau să moară, in felu’ ăsta nici nu se pune problema, maine ar trebui să se facă ceva în amintirea lor, colegii lor să dea tonul şi noi să ne alăturăm…

  3. grecu vladut stefan Iunie 7, 2010 la 09:43

    manu erai prea tanar ca sa te duci… ce dumnezeu cautai cu ei? tuti norocu tau… tu erai panicat nu treceai in alta parte in afara de treceri si semafoare! am auzit k ai incercat sa iesi din masina. na de acuma nu putem decat sa te plangem. Sa iti fie tarana usoara!

  4. Pingback:Moartea iartă « Blog Prost…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: