Blog Prost…

…Jurnalul filosofului prost

Arhive lunare: Iulie 2010

Aparatul foto, prin mâinile istoriei

De la prima fotografie, făcută candva în anul 1839, după o expunere de 8 ore, aparatele foto, la fel ca tehnologia în general, au continuat să evolueze. Astfel de la fotografierea pe placi metalice tratate cu substanţe fotosensibile, s’a cautat cat mai repede trecerea la conceptul ce se va numi „roll-film”, obiect cu care majoritatea celor nascuţi mai devreme de jumătatea anilor ’90 sunt familiarizaţi.

Pe lângă dezvoltarea suportului fotografic, care a ajutat la micşorarea timpului de expunere, s’a urmărit simplificarea aplicării tehnicilor de fotografiat, tehnici care vor fi puse in practică de viitorii fotografi. Astfel se lucrează la găsirea celor mai bune substante care să fie folosite în camera obscură pentru developarea fotografiilor.

Secolul 20 aduce pe piaţa aparatele foto, foarte folositoare jurnaliştilor, care la început sunt primii care şi le permit pentru a profesa. În timp, aparatul foto devine un gadget de familie, gata să imortalizeze orice întrunire, petrecere sau peisaj din vacanţe. În plus, fotografia se dezvoltă ca o noua artă, mai ales după apariţia fotografiilor color.

În 2010, Citește mai mult din acest articol

Scandal în noapte

– Iar ai băut!
– Aşa şi…?
– Copiii aştia,arătând spre un colţ, nu merită se te vadă beat! Plus nu mai spun de bani, cum stai cu banii, ieri ai luat salariul.
– Nu’mi scoate iar ochii cu banii.
– Nu’ţi scot ochii, doar că nu avem bani ca să îi dai aiurea pe băutură.
Într’un colţ, 2 copii Citește mai mult din acest articol

Deştepţii noştri, deştepţii lor

Am spus cândva că americanii sunt proşti; nu îmi retrag ideea. Dar evident că într’o ţară de proşti trebuie să apară şi excepţii.
Tocmai am aflat că 8 tineri sunt pe cale să asiste o lansare de rachetă pe lună.. Cam asta fac deştepţii lor, ai noştri ce fac? colecţionează diplome care nu le folosesc la nimic dar cu care se pot lăuda, dau „prestigiu” ţării cu rezultatele lor la concursurile internaţionale, iar într’un final ajung să lucreze ca nişte bieţi programatori, secretare, sau mai rău. Pentru că nu au oportunităţi…

Românii au talent

Probabil ştiţi şi voi, emisiunea „Got Talent” vine şi în Românica noastră.
ProTV a cumpărat drepturile pentru organizarea concursului care s’a ţinut şi în Marea Britanie, S.U.A. sau Germania. S’a stabilit deja juriul care va fi format din Mihai Pentre, Andra şi Andi Moisescu.
Înscrierile se fac deja în Cluj, Piatra Neamt, Timişoara, Constanţa, Bucureşti.
O iniţiativă destul de bună, după părerea mea, vor fi chestii spectaculoase, sau mai puţin, show şi amuzament.
Totodată, un prieten are ambiţia de a participa, le are cu mingea, vă las un clip să il admiraţi :). Citește mai mult din acest articol

Zi caldă de sâmbătă

În caz că nu aţi observat, e cald afară.

După vreo 2 zile în care mi’am făcut de cap, cum ar zice mama, azi am stat liniştit. Căldura m’a doborât în casă unde noaptea e mai cald ca afară, având în vedere că locuiesc într’un bloc de garsoniere şi nu am noroc de izolaţie, eh…

Ieri şi alaltăieri am umblat aiurea, de la ştrand la bere, de la bere la ştrand, că doar e cald afară ce naiba. Am intrat şi la 2 noaptea în casă, spre nemulţumirea mamei care dă semne că nu are încredere într’un băiat serios ca mine :D.

A venit această zi de sâmbătă, zi în care nu mi’am mutat curu din casă decât să mă tund, pentru că era prea cald să mai stau cu mult păr în cap :)).

Cam atât, mâine îmi doresc să am o întâlnire şi cu Divinitatea, pentru că nu am mai fost de mult la slujba de Duminică, cum spuneam, băiat serios :)).

Childhood memories

M’au apucat nostalgiile, mai mult sau mai puţin, nimic grav, doar mi’au venit în cap nişte amintiri.

E vorba despre tuburile cu cornete, mulţi din generaţia me’a ştiţi povestea, se adunau vreo 8-10 baieţi, toţi cu un teanc de hârtii bine decupate prinse la brâu, ţevi de plastic, cat mai frumos ornate, eventual în culorile echipei favorite de fotbal. Nu voi putea niciodată să uit, stăteam cu băieţii mai mari şi mă învăţau cum să trag, cine reuşea să dea pe bloc era un pic şmecher. Jucam stomata în curtea gării, undeva aproape de casă, ne ascundeam după copaci. Câte lacrimi când unu din noi primea din greseală o cornetă în ochi, te supărai şi plecai acasă, eventual îl chinuiai ziua viitoare pe cel ce te’a rănit în diferite feluri.
Am crescut mai mari, începusem să chinuim fetele, stateam la scara blocului, mereu pregătiţi şi cum trecea una care ni se parea mai „bună”, în termenii de azi, pac! o loveam la fund sau în păr, unde de obicei se prindea cel mai bine.

Acum mă uit pe geam, îl văd pe frate’meu făcând acelaşi lucru cu prieteni de’ai lui şi îmi dau seama că nu e chiar totul pierdut, poate totuşi există o şansă pentru generaţia care vine. În astfel de momente realizezi că nu i’a stricat de tot prostiile de pe calculator şi internetul, cel puţin pentru moment, o seară bună. 😀

Secretul succesului

Secretul este să ştii cum să mori.

Dan Brown,The Lost Symbol

… sau, puţin restrâns de mine:

Secretul este să mori.

Citește mai mult din acest articol