Blog Prost…

…Jurnalul filosofului prost

Category Archives: Cultura

De vorbă cu oamenii

Zilele astea am fost destul de ocupat, ca membru tânar UNPR, am ajutat la campania de strângere de semnături pentru un proiect de lege. Irelevant proiectul în postul ăsta, totuşi să zic că dau link pentru cei interesati de politica pe care o „promovez”.

În fine, lăsând la o parte politica, pentru că nu despre asta vreau să vorbesc, mergând prin oraş şi stând de vorbă cu oamenii, am constatat că mulţi dintre ei sunt pesimişti. După atâta timp în care ţara o ia în jos, oamenii nu mai au încredere nici în ei înşişi. Nu prea cred că noi, poporul mai putem face ceva pentru a schimba ceva, chiar şi cu o simplă semnatură, care se adună la alte mii.
În altă ordine de idei, majoritatea oamenilor s’au săturat de tot, şi nu mai vor să audă de nimeni şi nimic, pentru că, exact cum ziceam, nu cred că se poate schimba ceva. Foarte mulţi nemulţumiţi, foarte mulţi necăjiţi…

Nimic mai mult. Vreau să mă bucur de week’end, numai bine!

Eurovision, Dooh

Pai nu despre asta se scrie azi?… Nu asta face senzaţie… Hai să scriu şi eu…

Nu m’am uitat aseară [laiv], pentru că am fost la o sesiune de seară, de fapt noapte, prin oraş cu Alina şi Cornel, am ajuns acasă spre sfârşitul concursului, când apăreau ultimele rezultate ale televoting’ului şi am văzut azi piesele pe net. 🙂

A câştigat Germania,reprezentanta lor, Lena Meyer Landrut, piesa „Satellite” Piesa e interesantă oarecum, deşi simt că mă cam enervează ritmurile ei şi vocea domnisoarei de 19 ani, destul de drăguţă, ca să fac aşa o apreciere personală.

Ce mi’a plăcut:

România   a avut o piesă bună, Paula Seling o voce excelentă, o femeie frumoasă, Ovi ala, a reuşit să facă faţă… Rezultatul, locul #3, nu cred că meritam mai mult, deşi piesa noastră a fost mai bună decât a câştigatoarei.

Armenia a avut o voce bună, o piesă frumoasă „Apricot Stone” şi o interpretă, Eva Rivas, de care m’am îndragostit 😀 De asemenea şi povestea de pe scenă a fost frumoasă.

Azerbaijan o piesă frumoasă „Drip Drop”, interpreta, Safora, cu voce frumoasă şi o rochie interesantă :)) (acum sunt şi critic de modă ce dracu’) după mine merita un loc mai bun decât 5.

Turcia au oferit un spectacol excelent, trupa maNga se numeau, piesa „We could be the same”. Aveau ceva din Finlandezii aia urâţi care au caştigat acu’ vreo 2 ani cred, probabil de’asta nu au caştigat Turcii anu’ ăsta.

Ce mi’a placut mai puţin:

Danemarca (am pus link către piesă că mi’e lene să mai pun clipu). Au avut o piesă relativ interesantă, însă pe mine nu prea m’au impresionat, instrumental puţin imprumutat de la „I’ll be missing you„. În rest o poveste bună pe scenă, doar că mie nu prea mi’a plăcut.

Ucraina nu mi s’a părut deloc nemaipomenită, nici nu a fost prea votată, da’ am înţeles că altora le’a plăcut, mă rog, mie mi s’a părut că prea ţipa tipa…

Grecia au venit cu accente prea tradiţionale, la anu venim şi noi cu o sărbă sau un dans din bucovina, oleacă tipat şi poate iese ceva… OPA se numea melodia lor, nu ştiu ce o însemna…nici nu’mi pasă.

Belgia Tome Dice şi chitara lui, nu zic că nu mi’a plăcut, da’ nici că mi’a plăcut…prea ..nu ştiu cum să zic…

Mi’am permis să fac tot felu’ de aprecieri proprii, ce mi’a plăcut şi ce nu, fiind consumator de muzică de toate felurile. De asemenea iubesc tot timpu’ să îmi dau cu părerea unde pot.

Schimb Valutar, film românesc

Am fost în seara asta la un film, cu ocazia unei serii de evenimente de TNL (tineretul naţional liberal, o să râdeţi da’ fac parte dintr’un partid politic), la o sală de cinema care avea succes pe vremea lu’ Nea Nicu, în ziua de azi nu prea mulţi oameni trecându’i pragul. Imaginea e clasică pentru un loc vechi, vânzatoarea de la intrare cam trecută, pereţii scorojiţi, sunetul un pic cam prost, în fine, să trec la subiect.

Schimb Valutar s’a numit filmu’, un film vechi dealtfel(2008), în rolul principal Cosmin Seleşi, alias Emi, un lucrător în fabrică care rămâne fără loc de muncă în urma inchiderii fabricii, plănuieşte să emigreze în Australia alături de soţia lui, care şi ea a rămas fără loc de muncă, si fiul său. Astfel îşi vinde  toate bunurile (casa, maşina) şi pleacă singur la Bucureşti, unde se sfatuieşte cu un avocat. Aici este înşelat de un falsificator de valută, şi rămâne fără bani. Fiind dezorientat şi disperat, o întâlneşte pe Lili (Aliona Munteanu), o tânără basarabeancă, stundentă la drept în Bucureşti, vulcanică şi vorbăreaţă, tânără care îi face şederea mai uşoara, Emi rămânând însă cu gândul la tipu’ de care a fost înşelat.

Mai departe desfăşurarea actiunilor este destul de interesantă, Emi începând să se descurce  pe stăzile Bucureştiului, tinând legătura cu familia lui care, rămasă la socri, crede că el este în Germania, rezolvând cu actele pentru aşa zisa lor emigrare. Nu pot spune că m’am plictisit pe timpul filmului, interpretarea Alionei, alias Lili, dă dinamism filmului, reuşind să il aducă tot timpul pe Emi pe linia de plutire.

Acu’ să trec şi la chestiile care nu prea mi’au plăcut, sau care să zicem că m’au dezamăgit. Conform acţiunii, perioada în care se petrec evenimentele ar trebui să fie pe undeva după jumătatea anilor 90: taxiuri Dacia 1310, înşelăciune cu valută la intrările Caselelor de schimb,  200 de milioane un apartament în provincie; ei bine acesteasunt obstrucţionate de Loganurile şi maşinile relativ noi, care merg pe lângă tramvaiele şi autobuzele vechi. Finalul este puţin tras de păr, dorinţa românului de a face ceva diferit este puţin exagerată şi finalul dă puţin spre o telenovelă, oricum finalul este deschis, găsindu’i pe Emi şi Soţia lui în acelaşi avion, dar departe unul de celălalt.

În rest ce să spun, puţină nuditate (Aliona are nişte sâni destul de interesanţi BTW), limbaj cât de cât trivial, atmosferă românească.

Un film care este recomandat fanilor filmelor româneşti, un film destul de tipic românesc până la urmă. Un film care poate fi uşor suportat şi de hateri. Nu mă declar chiar un fan al filmelor româneşti, mai ales astea de la Revoluţie încoace, însă un film care l’am digerat uşor, m’a captivat într’o oarecare masură.

P.S. Distribuţia şi restul informaţiilor aici, sursa foto, aceeaşi.

Eu sunt revoltat

Oficial nu pot să spun că sunt cel mai mare patriot sau pe undeva pe acolo. Îmi iubesc ţara, însă  sunt de acord că suntem un popor de proşti de mai multe feluri, cu excepţii bine’nţeles, ca să nu se simtă careva insultat.

Aseară se uita mama la ştiri, când m’a făcut să tresar o Citește mai mult din acest articol

Re-Revenire

Cam aşa stă treaba, revin, iar, din nou, cum vreţi voi. A fost o perioadă destul de lungă în care am avut PC’u stricat, un timp în care mi’a fost lene să caut un service competent, l’a găsit mama peste 2 luni… bine’nţeles, niciodată nu e prea târziu.

E cea mai lungă perioada fără calculator, de când am, s’au întâmplat multe în timpu’ în care am fost off-line, poate o să aduc vorba de ele în timp, nu am chef să le amintesc acum.

Pot să notez doar că m’am delectat cu multe cărţi, mi’am agravat problema la genunchiu stâng şi am şanse mari să trec la mate.

Cam atît… Sper că voi avea poftă de scris, subiecte, inspiraţie…

Pace!

Ce se mai citeste?

Nu ma consider un ” soarece de biblioteca”, da’ din cand in cand imi place sa citesc, daca gasesc ceva care sa ma atraga si daca reusesc sa am starea de spirit potrivita. Pana acu’ nu pot sa ma laud cu stiu eu prea multe carti acumulate. Am citit in urma cu cativa ani Jules Verne, vara asta ce am mai citit Idiotul, cu ceva timp in urma am mai citit si Codu’ lui Da Vinci si cam atat cred. Nu imi mai amintesc.

Sunt destul de curios. Ce se mai citeste in ziua de azi? La carti ma refer, nu la ziare si reviste de genu’ ” Bravo, Girl! „. Am de gand sa ma apuc de curand sa mai citesc cate ceva si pe langa de ceea ce am de citit la scoala, as vrea sa bag si niste carti asa pentru mine. As mai cauta ceva de Dostoievski, mi’a placut Idiotul, chiar daca am citit cele 2 volume de la adevarul in mult timp, avand in vedere ca am facut o pauza lunga de cel putin o luna dupa care am terminat de citit.

Asa ca ma puteti ajuta? Pe langa „The lost symbol” a lui Dan Brown, nu mai stiu ce as vrea sa citesc. Si eu nu citesc ” twilight” (evident cartile dupa care s’au facut filmele). Tre’ sa mai dau o tura prin Diverta, Carturesti cred. Sa vad ce carti mai sunt pe rafturi.

Initial am vrut sa imi iau de la Adevarul, Avarul de Moliere da’ a uitat mama sa il mai ia 😦 . In rest, am prin „biblioteca” Aventurile si Memoriile lui Sherlock Holmes si cred ca voi incerca sa le dau o tura :D. Mandrie si prejudecata tot de la Adevarul. Pe langa asta as vrea sa mai citesc si ceva „nou”.

Asadar, daca mi’ati dat sugestii la filme, poate puteti si aici, hai sa vad :D.

Una, alta

De vreo 2 zile cre’ca tot zic sa scriu pe blog. Au fost chestii care m’au retinut ( in mare parte lipsa de chef sau inspiratie, da’ ar mai fi si altele).

Pentru inceput cre’ca duc o oarecare de lipsa de inspiratie in ultimu’ timp. Am subiecte despre care as vrea sa scriu, da’ subiectele alea nu reusesc sa le dezvolt asa incat sa reusesc sa transmit un mesaj coerent. Macar am mai scris cate ceva pentru Fapte bune-Fapte rele :D. Am umblat pe net destul de mult, am mai comentat pe ‘ici pe ‘colo, am citit mai multe articole, ca sa treaca timpu’. Citește mai mult din acest articol