Blog Prost…

…Jurnalul filosofului prost

Social life reset

O chestie la care mă gândesc de ceva timp… nu sunt sigur câţi dintre voi v’aţi dorit până acum aşa ceva. Mulţi şi’au dorit probabil să o ia de la început cu o relaţie, să dea timpu’ înapoi pentru a îndrepta o greşeală, de fapt, toţi vă doriţi sau v’aţi dorit asta.

De ceva timp trăiesc cu ideea de: ” cum ar fi dacă aş ajunge undeva unde nu cunosc pe nimeni, unde nu sunt cunoscut de nimeni?”. La liceu am intrat la aceeaşi şcoală la care învăţasem şi în gimnaziu, eram cum s’ar spune „de’al casei” şi nu a fost nevoie să îmi fac neapărat prieteni. M’am mutat o singura dată cu familia, şi atunci tot unde eram cunoscut, cu alte cuvinte niciodată nu am fost băiatul cel nou. De multe ori mă gândesc cum va fi la facultate, chiar dacă mai e mult până atunci. Oricum, sunt sigur că şi acolo vor fi oameni pe care îi cunosc, singura soluţie ar fi să plec in Vest, să fac facultatea în Anglia sau pe’acolo.

Un buton de reset ar fi foarte interesant, pentru a fi pe picioarele mele, să văd cum m’aş putea descurca… pe cealaltă parte, ar mai fi singurătatea, cel puţin la început…

Photo

Anunțuri

Exerciţiu motivaţional

Motivaţia tot timpu’ a jucat un rol important în executarea oricărei acţiuni. Nu e neapărat vorba de mine, în general omu’ nu face bun dacă nu este bine motivat. Nu mai punem ca românii au cerut tot timpu’ un motiv cât mai bun pentru a merita sau sau nu efortul depus.

Acei câţiva cunoscuţi care îmi citesc blogul, au fost dezamăgiţi când au văzut că nu mai reuşesc să postez nimic. Revenind Citește mai mult din acest articol

De ce scriu atât de rar

…pentru că de la o vreme chiar dacă stau sau nu acasă, am senzaţia că nu am timp să mă ocup de blog.

Îmi place, blogul meu prost, îmi face plăcere să scriu. Tot timpul însă am fost un leneş, fac lucrurile după cum am chef…după o cugetare simplă o să înţelegeţi că nu prea am chef de scris…

Nu am inspiraţie…sau nu o caut, aşa ca cei care au prea multă, mă pot împrumuta… În plus, m’am gândit să nu scriu doar de dragu de a scrie, îmi pare rău pentru cei ce vin aici zilnic cu speranţa că vor găsi ceva nou.

Una peste alta sunt mai activ pe twitter…

Nu promit că o să încerc să scriu mai mult şi da, încerc să nu mentionez nimic despre începerea şcolii 😀

De vorbă cu oamenii

Zilele astea am fost destul de ocupat, ca membru tânar UNPR, am ajutat la campania de strângere de semnături pentru un proiect de lege. Irelevant proiectul în postul ăsta, totuşi să zic că dau link pentru cei interesati de politica pe care o „promovez”.

În fine, lăsând la o parte politica, pentru că nu despre asta vreau să vorbesc, mergând prin oraş şi stând de vorbă cu oamenii, am constatat că mulţi dintre ei sunt pesimişti. După atâta timp în care ţara o ia în jos, oamenii nu mai au încredere nici în ei înşişi. Nu prea cred că noi, poporul mai putem face ceva pentru a schimba ceva, chiar şi cu o simplă semnatură, care se adună la alte mii.
În altă ordine de idei, majoritatea oamenilor s’au săturat de tot, şi nu mai vor să audă de nimeni şi nimic, pentru că, exact cum ziceam, nu cred că se poate schimba ceva. Foarte mulţi nemulţumiţi, foarte mulţi necăjiţi…

Nimic mai mult. Vreau să mă bucur de week’end, numai bine!

Rămânem amici? NOT!

O replică întâlnită la sfârşitul mai multor relaţii, o replică, în spatele căreia, după părerea mea, se află multă ipocrizie.

Am văzut peste tot despărţiri, divorţuri and stuff like this. Tot timpul se încearcă ideea de: „rămânem prieteni”. Stupid, această relaţie de prietenie, în general, nu mai poate exista, pentru că în realitate niciuna dintre părţi nu ar putea’o accepta. În urma unei relaţii rămâne loc doar pentru: Citește mai mult din acest articol

Tăcere

… cu asta v’aţi ales de la mine în ultimele zile, nu am mai postat nimic, mi’a fost lene să şi citesc alte bloguri/articole. Doar chestii scurte, stiri succinte etc.

M’a supărat o răceală (da, eu am un talent să răcesc vara) aşa că în timp ce alţii nu ştiau cum să se răcorească, eu căutam cât mai mult să nu beau sau să mănânc rece, pentru că gâtul este cel care a avut de suferit (eh, cola cu gheată, ingheţată, bere rece, amigdalele mele imediat s’au înfuriat).

Vreo 2 persoane au ţinut zilele astea să îmi amintească de şcoală. Nebuni oameni, e abia jumătatea lu’ august, chiar dacă nu am parte de acţiune de vacanţă ca alţii nu simt că aş vrea să îmi amintesc de şcoală în vre’un fel. Nu am ajuns nici pe departe să mă plictisesc atât de tare încât să mă gândesc la şcoală. Aşa că oameni buni, bucuraţi’vă de zilele de vacanţă şi lăsaţi’mă şi pe mine să o fac.

Banii nu prea mă dau afară din casă zilele astea, în fine nici nu prea am avut cum să ies cu gâtul umflat. Însă vă recomand pentru relaxare plimbări pe timp de noapte, liniştea urbană a început să ma fascineze. Dimineţile liniştite de week’end, liniştea perturbată de zgomotele unei maşini sau a „cocoşilor urbani” (am mai văzut comparaţia şi la altcineva da’ nu îmi mai amintesc la cine, pentru drepturile de autor) a.k.a. porumbei mă relaxează enorm. Am ajuns să mă plimb aiurea în loc să dorm.

Ar trebui să încerc să schimb atmosfera tristă de după ultimul post…în rest, NU UITAŢI CĂ E VACANŢĂ!

Moartea iartă

… şi chiar de mai multe ori…

Ca să fie oarecum în contradictoriu cu alt post care l’am scris aici, pe blog, de asta am ales tiltul ăsta.

Nu ştiu, e un post serios, îmi vine oarecum greu să îl scriu, dar scriind mă descarc, deci trebuie.

Cunosc un om, care dacă ar fi fost pisică (ştiţi voi mitul cu pisica) ar mai fi ramas acum cu cel mult 6 vieţi (din cele 9). Citește mai mult din acest articol