Blog Prost…

…Jurnalul filosofului prost

Arhive etichete: Melancolie

Idei despre fericire

În general ideea de viaţă se rezumă la goana după fericire… Majoritatea îşi „pierd” vremea încercând să afle o „formulă” a fericirii, o oarecare cale pentru a fi fericiţi. Îşi aşează în faţă un model de fericire la care vor să ajungă, un model care de obicei se rezumă la dragoste, bani şi sănătate.

Fericirea nu e aceeaşi pentru toţi. Citește mai mult din acest articol

Dacă vă întrebaţi ce mai fac

Pierd nopţile… ori stând pe Facebook, ori filme, ori prin cluburi(heh, sunt major ce pula mea), ori pur şi simplu nu pot să dorm şi stau treaz pe întuneric… motive? nefericirea…

Urmăresc serialele cu care sunt la zi şi anume „Lie to me”, „The Mentalist” şi „Gossip Girl” (hai nu râdeţi)… Citește mai mult din acest articol

Probleme emoţionale

Cred că reîncerc o noua descătuşare în ceea ce priveşte blogul meu. Faptul că n’am mai scris de mult cre’că m’a afectat în viaţa viaţa reală. Nedescărcându’mă aici ţin să cred că a avut un impact asupra psihicului meu şi aşa puţin instabil… în fine, iar bat câmpii.

Cât timp nu am scris am avut anumite piedici în procesul de autocunoaştere… Citește mai mult din acest articol

Dată cu importantă istorică

24 ianuarie este o zi cu importanţă istorică pentru noi, românii (ştiţi voi, un nene pe nume Cuza a fost ales şi în Moldova şi în Ţara Românească Domnitor, astfel realizăndu’se unirea principatelor pe undeva pe la 1859) Pentru mine are o valoare in plus pentru că în fiecare an în această zi devin mai bătrân.

Nu am mai scris aici de 3 luni şi acum revin pentru a cerşi urări de bine, halal de mine nu? Citește mai mult din acest articol

Încerc, încerc…cât să încerc?

Tot nu îmi iese, tot odată la 2 săptămâni scriu…încep să cred că nu mai există speranţă… Cheful mă părăseşte de la o zi la alta… tot mai mult.

Ar fi lucruri despre care să scriu, s’au întâmplat mai multe de ultima dată când m’aţi citit, însă pur şi simplu’ nu am avut chef să scriu despre ele…probabil în situatia de faţă mă ocup mult mai mult de viaţa mea personală, încât mi’e prea lene să mă mai ocup şi de cea virtuală.

Totuşi să vă zic câte ceva, ca să nu zic că nu am spus: Citește mai mult din acest articol

Social life reset

O chestie la care mă gândesc de ceva timp… nu sunt sigur câţi dintre voi v’aţi dorit până acum aşa ceva. Mulţi şi’au dorit probabil să o ia de la început cu o relaţie, să dea timpu’ înapoi pentru a îndrepta o greşeală, de fapt, toţi vă doriţi sau v’aţi dorit asta.

De ceva timp trăiesc cu ideea de: ” cum ar fi dacă aş ajunge undeva unde nu cunosc pe nimeni, unde nu sunt cunoscut de nimeni?”. La liceu am intrat la aceeaşi şcoală la care învăţasem şi în gimnaziu, eram cum s’ar spune „de’al casei” şi nu a fost nevoie să îmi fac neapărat prieteni. M’am mutat o singura dată cu familia, şi atunci tot unde eram cunoscut, cu alte cuvinte niciodată nu am fost băiatul cel nou. De multe ori mă gândesc cum va fi la facultate, chiar dacă mai e mult până atunci. Oricum, sunt sigur că şi acolo vor fi oameni pe care îi cunosc, singura soluţie ar fi să plec in Vest, să fac facultatea în Anglia sau pe’acolo.

Un buton de reset ar fi foarte interesant, pentru a fi pe picioarele mele, să văd cum m’aş putea descurca… pe cealaltă parte, ar mai fi singurătatea, cel puţin la început…

Photo

De vorbă cu oamenii

Zilele astea am fost destul de ocupat, ca membru tânar UNPR, am ajutat la campania de strângere de semnături pentru un proiect de lege. Irelevant proiectul în postul ăsta, totuşi să zic că dau link pentru cei interesati de politica pe care o „promovez”.

În fine, lăsând la o parte politica, pentru că nu despre asta vreau să vorbesc, mergând prin oraş şi stând de vorbă cu oamenii, am constatat că mulţi dintre ei sunt pesimişti. După atâta timp în care ţara o ia în jos, oamenii nu mai au încredere nici în ei înşişi. Nu prea cred că noi, poporul mai putem face ceva pentru a schimba ceva, chiar şi cu o simplă semnatură, care se adună la alte mii.
În altă ordine de idei, majoritatea oamenilor s’au săturat de tot, şi nu mai vor să audă de nimeni şi nimic, pentru că, exact cum ziceam, nu cred că se poate schimba ceva. Foarte mulţi nemulţumiţi, foarte mulţi necăjiţi…

Nimic mai mult. Vreau să mă bucur de week’end, numai bine!