Tăcere

… cu asta v’aţi ales de la mine în ultimele zile, nu am mai postat nimic, mi’a fost lene să şi citesc alte bloguri/articole. Doar chestii scurte, stiri succinte etc.

M’a supărat o răceală (da, eu am un talent să răcesc vara) aşa că în timp ce alţii nu ştiau cum să se răcorească, eu căutam cât mai mult să nu beau sau să mănânc rece, pentru că gâtul este cel care a avut de suferit (eh, cola cu gheată, ingheţată, bere rece, amigdalele mele imediat s’au înfuriat).

Vreo 2 persoane au ţinut zilele astea să îmi amintească de şcoală. Nebuni oameni, e abia jumătatea lu’ august, chiar dacă nu am parte de acţiune de vacanţă ca alţii nu simt că aş vrea să îmi amintesc de şcoală în vre’un fel. Nu am ajuns nici pe departe să mă plictisesc atât de tare încât să mă gândesc la şcoală. Aşa că oameni buni, bucuraţi’vă de zilele de vacanţă şi lăsaţi’mă şi pe mine să o fac.

Banii nu prea mă dau afară din casă zilele astea, în fine nici nu prea am avut cum să ies cu gâtul umflat. Însă vă recomand pentru relaxare plimbări pe timp de noapte, liniştea urbană a început să ma fascineze. Dimineţile liniştite de week’end, liniştea perturbată de zgomotele unei maşini sau a „cocoşilor urbani” (am mai văzut comparaţia şi la altcineva da’ nu îmi mai amintesc la cine, pentru drepturile de autor) a.k.a. porumbei mă relaxează enorm. Am ajuns să mă plimb aiurea în loc să dorm.

Ar trebui să încerc să schimb atmosfera tristă de după ultimul post…în rest, NU UITAŢI CĂ E VACANŢĂ!

Vatra Dornei

Era stupid să mă duc în duc în vacanţă pe lângă Vatra Dornei şi să nu găsim timp să vizităm oraşul. La o zi sau două după ce am coborât de pe munte, am prins o zi însorită şi am pornit prin oraş. În drumul din sat sper oraş am realizat că nu e nici o problemă dacă un izvor trece de’a lungul drumului urmând calea spre un râu. În oraş am mâncat la un restaurant în centru, unde am plătiti destul de decent un meniu cu ciorbă de burtă, cartofi şi gratar plus mărunţişuri, servirea nu a fost genială, însă nici nu a lăsat de dorit. Oraşul arată destul de bine, îngrijit, imaginea oraşului de munte, care caută tot timpu’ turişti, în gară dai de oameni care îşi fac reclamă la propria pensiune.

Coborârea spre „casă”

Aşa începusem cu toţii să spunem la cabana din Gura Haitii, după o noapte petrecută pe munte, după o noapte in care nu prea am chef de dormit, după o dimineaţă umedă şi un drum obositor. Nu am făcut prea multe poze, nici nu prea am avut la ce, am întâmpinat o vreme rece şi puţin umedă la coborâre, ceaţă, aşa că peisajele spectaculoase au lipsit. O parte de potecă a fost destul de grea, multe pietre care o luau la vale sau de care ne împiedicam 

Pe drumuri de munte,Lacul Iezer

În continuare la ultimul articol vreau să zic câte ceva despre coborârea de la Staţia Meteo către Lacul Iezer Călimani, lac situat la aproximativ 1800m. Peripeţii la coborâre. După un drum cât de cât uşor pe platoul alpin, am dat de jnepeni, un drum anevoios, căzături. A ţin să menţionez că ne’am şi abătut puţin de la potecă, am luat’o cam de’a dreptu’ prin jnepeni, şi e oarecum greu să îţi croieşti drup pe acolo (fetele cre’că pot să îmi confirme cel mai bine :)) ) Nu am facut baie in lac, apa era destul de rece, am băut apa de la izvor, a fost o tentativă de ploaie care nu prea ne’a afectat cu nimic, însă am scos vreo 2 poze destul de mişto. În coborâre am admirat puţin bujorul de munte, si peisajul.

Pe drumuri de munte

Revin în legătură cu excursia mea, de data asta cu detalii şi poze despre drumurile pe munte, nu am făcut prea multe trasee, însă am colindat destul. A fost frumos.
În zilele în care am prins puţin soare am ieşit din casă pe câte o potecă, nu am mers prea mult, ieseam doar să ca să nu ne amorţească fundurile în cabană.

Umblând aiurea am descoperit că stainii mai au căruţe.

O parte a vacanţei, vreme de plumb şi jocuri de remi

Pentru că am zis că voi reveni cu idei din apropiata mea excursie la munte, am cateva rânduri depre doar o parte a acesteia.
Plecând în prag de cod portocaliu, am avut nişte prime 3 sau chiar 4 zile cu vreme foarte proastă, ploaie aproape necontenită, umezeală foarte mare, temperaturi cam mici, zile în care nu am văzut soarele pe cer. Având în vedere aceşti factori, am petrecut majoritatea timpului în cabană, timp în care am învăţat şi am jucat remi, am făcut mâncare, ne’am uitat la filme (o da, am avut laptop’uri :)) ), am jucat table.
După vreo 9 zile petrecute într’o cabană de munte, fără semnal la telefon, fără televizor, fără net, simt deja cum îmi lipsesc. Niciodată nu cre’că mi s’a întâmplat să nu mă bucur că am ajuns acasă. Am petrecut un timp minunat sub acelaşi acoperiş cu alte 8 persoane de vârsta mea, certându’ne de la cine spală vasele, cine face primul duş, cine bea mai mult, etc :)).
În ciuda faptului că nu am avut internet, pot spune că nu a fost minut în care să simt că mă plictisesc, tot timpu’ s’a găsit ceva de făcut. De la jocuri la curăţenie şi chiar citit, pâna la o urcare pe dealul din faţa cabanei (trebuia sa urcam ca să avem semnal la telefon), timpul a curs tot timpul într’un mod foarte plăcut.
Lipsa de informaţie nu prea m’a deranjat, singurul regret este că nu am reuşit să văd meciurile de la Campionatul Mondial, în plus m’aş fi bucurat să scriu pe blog chestii „la cald”, care acum nu mai pot fi reproduse sau povestite.

Cam atât cred cu vorbăria las vreo 2 poze si vă las până maine când postez cate ceva despre drumurile pe munte 😀

Back in town

M’am întors, gata distracţia, înapoi la internet, civilizaţie, televizoare, radio, stiri, presă etc. După o excursie de 9 zile sunt înapoi acasă. Sunt falit, puţin obosit, însă nu vreau acasă, mai vreau să mă plimb, să nu stau, să fac multe… Nu mai am bani.

Sentimentu este foarte ciudat, o să îmi ia timp să mă acomodez, până atunci, revin cu poze şi tot felul de povestiri.

P.S. Era să uit, m’am distrat grozav. 😀