Plec, pa paaaaa!

Gata, mă duc să îmi descarc bateriile de tot şi să le încarc inapoi. Mâine plec, vă las să dati bacul, să munciţi şi să vă bucuraţi de codul portocaliu, în timp ce eu o ard la Vatra Dornei. Pentru cei invidioşi, dacă sunt, îmi pare rău că sunt răutăcios şi nu îmi cenzurez puţin bucuria.

Mă duc la munte cu colegii, nu prea este vreme acum, da’ aşa s’a hotarât, nu mai dăm înapoi. Merg în special să îmi reîncarc bateriile, deşi o să fie mai greu având în vedere că am nişte colegi mereu dornici de distracţie.

O săptămână aproape rupt de lume, la cabana unui coleg, nu avem semnal la telefon în cabană, nici net, aşa că nu o să mă pot lăuda cu distractia aici, pe blog.

Aşadar, o săptămână vă scutesc de prostiile debitate aici, în schimb cre’că va posta mai mult frate’meu (vezi blogroll). Acu’ o să aibă acces nestingherit la calculator şi pe probabil va mai posta şi el ceva.(nu garantez nimic)

Cam atât, ne citim într’o săptămână, baftă la bac şi celelalte 😀 !

Primul an în Blogosferă

Cum spuneam mai dimineaţă, blogul meu a împlinit un an şi odată cu el şi prezenţa mea mai puţin importantă în blogosfera din România.

Pentru că să am blog şi să nu citesc alte bloguri mi se pare un pic ciudat şi stupid, de’a lungul ultimelor 365 de zile am arucat ochiul peste multe bloguri

Aniversare

Hei lume, să nu’ţi vină să crezi, astăzi avem parte de o aniversare, ce aniversare, pai e simplu, se împlineste un an de când am scris „Scurta prezentare„, mai direct spus, se implineşte un an de când mi’am făcut blogul. Staţi liniştiţi, nu se bea gratis, fiind ziua blogului, el tre’ să dea de băut şi pe lângă că e un blog prost, mai e şi bulangiu, aşa că nu dă de băut.

Am un an de când sunt în blogosferă, de când sunt „blogger”. Mi’am făcut blogul la îndemnul lui Cornel, care deja avea blog, îi mulţumesc pe această cale că m’a convins şi pe mine să îmi fac. Multumesc tuturor ce mi’au citit şi îmi citesc „filosofiile” aberante, mulţumesc anticipat şi celor ce le vor citi în continuare, pentru că în ciuda a ceea ce s’a tot întâmplat păstrez blogul. A fost un an în care blogul a rămas aici, chiar dacă am avut probeme cu calculatorul, a fost tot timpu’ cu baza de date pregătită pentru momentul în care am avut ceva de scris, fără prea mult dramatism este ziua blogului, 1 an, vor mai fi şi alţii. 🙂

La mulţi ani, filosofu.wordpress.com!

Insomnii

E un fapt aproape ştiut de cei apropiaţi că sunt un tip care doarme de obicei, oriunde, oricând mi’e somn. Nu obişnuiesc să mă trezesc la ore prea matinale atunci când nu am de ce.

Se întâmplă însă des să nu reuşesc să adorm noaptea, un lucru care mă enervează tot mai mult pentru că uitatul pe pereţi nu e chiar o pasiune a mea. Citisem ceva de Freud acu’ câteva luni unde spunea că pentru a adormi, condiţia este să te gândeşti realmente la somn, să ai mintea goală. Faptu’ ăsta explică în mare parte de ce nu reuşesc eu să adorm, pe lângă faptu’ că de multe ori nici nu sunt obosit (obişnuiesc să mai dorm în timpul zilei 🙂 )

Azi-noapte s’a întâmplat să adorm la ora 5, da, CINCI DIMINEAŢA, am privit în întuneric de’aiurea de la 1 când am închis pc’u până aproape de ora 5. În primu rând sunt puţin emoţionat, vineri plec la munte cu colegii şi abia astept aşa că am mintea destul de încarcată, plus că de obicei se întâmplă ca tocmai noaptea mintea mea să „umble aiurea”, încerc să nu mă gândesc la nimic şi tot mai mult mă gândesc la cat mai multe. Unii oameni ar spune că asta e anxietate, nu ştiu dacă într’adevăr asta e.

Îmi pare că mi’am regăsit cheful de scris aşa că sper să revin curând 🙂

Start la Campionatul Mondial

Au trecut 4 ani de la ultimul mondial. Astăzi este ziua în care începe a19a editie a Campionatului Mondial de Fotbal, echipele sunt aliniiate la start, fiecare cât mai motivate pentru a obtine rezultate cât mai bune.

Ca de obicei sunt cateva echipe care par să fie favorite încă de la început, plus echipe de la care se asteaptă surprize.

Clasa a10a, punct!

Timpul trece şi a trecut odată cu un alt an de şcoală, al doilea an de liceu. Un an un pic ciudat, cu ceva urcuşuri şi coborâşuri, am trecut clasa, chiar dacă nu m’aş fi gândit vreodată să am astfel de probleme, sunt oarecum mulţumit că am reuşit. Am terminat cu o medie mai mică decât anul trecut, DAR DE LA ANUL MĂ APUC DE ÎNVĂŢAT! ! !

Nu pot să mă laud cu prea multe, a fost un an ciudat, repet asta, lucrurile s’au petrecut altfel faţă de anul trecut, nu prea am evoluat cu nimic, am petrecut timpu’ altfel, l’a anu’ probabil îl voi petrece altfel, ş.a.m.d. Uitându’mă în urmă până acum nu văd nimic, nimic de care să mă simt mulţumit… Într’adevăr eu sunt greu de mulţumit, însă şi aşa, ar trebui să fiu în stare să mă pot mulţumi. Este clar că ceva îmi lipseşte, e aiurea, apropiaţii mei ştiu despre ce este vorba, de fapt cred că mai oricine mă cunoaşte îşi poate da seama despre ce este vorba, mă rog, e stresant să mă adâncesc în subiect.

Revin asupra unor impresii, schimbarea pe care am făcut’o la mine a avut un oarecare impact la şcoală, însă nu a schimbat mare lucru, nu prea mă mir, însă mi se pare într’un fel…ciudat.

Nu pot spune că am prea multe planuri de vacanţă, vreau în special să ajung pe la mare, în rest, cred că în mare parte mă voi descurca… Am în plan şi o angajare, sper să îmi găsesc ceva, deşi cred că job’urile de vară s’au dat.

Timpul trece, deja am văzut 2 generaţii cum au termină liceul, deja mă văd şi pe mine în doi ani absolvent… pfoai, teribil :))  Cam atât. 😀

Când moartea nu iartă…

Nu îi prea cunoşteam, nu zic că am fost prieten cu ei, da’ nici duşmani nu’mi erau, şi chiar dacă mi’ar fi fost duşmani, tot trist aş fi fost, este vorba despre doi tipi de la mine din şcoală şi încă unu care era fost elev la acelaşi liceu sau ceva de genu’, oricum detaliile astea sunt mai puţin importante. Unul din ei îşi luase carnetul de câteva săptămâni, avea 18 ani şi se indrepta spre casă de la nişte prieteni.